DE RÂSUL PEDELIŞTILOR (CURCILOR)
Nimicnicia omului politic român ajuns la putere poate fi exprimată într-un mod strălucit de actualii guvernaţi cu ai lor susţinători politici.  Mai mută demagogie, mai multă impostură, mai multă lipsă de bun simţ nu ne-a fost dată să vedem în ultimii 20 de ani. Se poate spune că, actualii puternici ai zilei au reuşit să adune tot ce a fost mai rău în politica românească, într-o formulă cât se poate de grotescă, atât sub aspect estetic, cât şi în ceea ce priveşte consistenţa demersului politic la care asistăm şi căruia îi suntem destinaţi.
Marea problemă a domnilor guvernaţi nu mai este criza economică. De fapt, care criză? Aceasta este întrebarea cu ajutorul căreia se încearcă în Palatul Victoria să se cauţioneze prostia unui guvern, ce nu reuşeşte nici măcar să afle în ce an suntem, ce ţară trebuie să guverneze şi care ar putea fi priorităţile unui program de guvernare, astfel încât, românii să fie luaţi în seamă.
De 20 de ani toate guvernele care s-au perindat prin această „casă blestemată”, supranumită pompos „Palatul Victoria”, au condus ţara în ciuda poporului şi nicidecum întru binele acestuia. Pornind de la atitudinea gomoasă, de umblat cu prăjina pe la nas, toate guvernele care s-au succedat la conducerea României, de la „Guvernul Roman” la „Guvernul Boc fără număr”, au impus atitudinea şefului şi a subalternului, în sens invers. Nici un executiv din ultimii 20 de ani nu s-a comportat ca fiind „în slujba poporului, în slujba cetăţeanului”, chiar dacă, la nivelul declaraţiilor, toate guvernele, fără excepţie, „s-au dat de ceasul morţii” pentru acest bine, pe care ei sunt dispuşi să-l facă poporului.
În timp ce ţara dă în clocot, în timp ce nemulţumirile sociale devin din ce în ce mai acute, mai vocale, liderii politici ai partidelor care şi-au asumat guvernarea României anului 2010 sunt din ce în ce mai preocupaţi de false probleme, cum ar fi conducerea Senatului. PD-L este partidul care excelează în a crea diversiuni, doar pentru a schimba atenţia opiniei publice de la criza economică pe care guvernaţii nu dau semne că ar fi reuşit să o stăpânească, să o ţină sub control, la un spectacol grotesc, lipsit de sens şi mai ales lipsit de o acoperire legală. România este în continuare condusă de pe picior de război intern.
Nu contează pagubele, nu contează pierderile, nu contează risipa de energii, dacă în spatele acestor realităţi există orgoliul rănit, vanitatea celor care nu au învăţat să ierte, nu au învăţat să-şi asume realitatea în nume propriu. Când aş fi crezut că acest joc de glezne din Senatul României din jurul funcţiei preşedintelui acestei camere, este doar o hachiţă colegială, o supărare a senatorilor „independenţi”, care i-au asmuţit şi pe cei pedelişti împotriva lui  Mircea Geoană, în momentul în care acesta a respecta regulamentul,  iată că vine PD-L, prin glasul lui Gheorghe Fluture, şi ne povesteşte lucruri foarte interesante, afirmând că partidul susţine demersul senatorilor care s-au decis să-l dea afară pe Mircea Geoană de la conducerea Senatului.
Această ticăloşie este în stilul politicii pedeliste, cu inspiraţie profundă din gândirea machiavelică a lui Traian Băsescu, politicianul român care nu suportă să nu se răzbune pe toţi cei care au fost împotriva sa. Gheorghe Fluture nu s-a dezminţit nici el, a rămas acelaşi călău şi instigator, privind aplicarea loviturilor sub centură, chiar dacă, de această dată, el nu a fost decât „purtătorul de vorbe” al conducerii PD-.L, care a ajuns la această concluzie. Politicienii suferă nu numai de prostie, dar, se pare că, ei sunt pur şi simplu intimidaţi de puterea pe care o au şi pe care nu sunt în stare să o folosească în direcţia în care lege le dictează. Puterea nu este o armă pe care toţi cei care ajung la ea o pot folosi, cum pistolarii vestului trăgeau în toate direcţiile, după cum le dictau muşchii lor.  Există art.64 din Constituţia României care îi trimit cu cercul pe liderii pedelişti şi udemerişti, atunci când încearcă să vorbească de schimbarea preşedintelui Senatului. Pedeliştii s-au mai făcut de râs în 2005, atunci când CCR le-a dat peste nas, trezindu-i la realitate, anulându-le o decizie similară, pe care ar fi vrut să o ia, în ceea ce-l privea atunci pe preşedintele Camerei Deputaţilor Adrian Năstase. Se pare că urmează a doua repriză de „trântit uşa în nas” şi poate vom avea bucuria de a asista şi la descalificarea celor care persistă în greşeală!
< Anterior   Următor >